Cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul,
Sub cortul adormitilor gutui
Si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
Vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc prin crenge,
Zvelti vinatori in arcuitii lei
Din goana calului, cum isi subtie arcul,
O, 'tindeti mana stanga catre ei

Si stinge tu conturul lor de lemn subtire,
Pe care ramurile l-au aprins,
Suind sub luna-n seve caii repezi
Ce-au ratacit cu timpul pe intins.

Eu te privesc in ochi si-n jur se sterg copacii
In ochii tai cu luna ma rasfrang
Si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene
Dar chipul ti-l intorc, pe bratul stang.
Si ai putea, uitind, sa ne strivesti in gene
Dar chipul, chipul ti-l intorc, pe bratul stang.
Si ai putea, uitind, sa ne strivesti in gene
Dar chipul, ti-l intorc, pe bratul stang.